Va plac voluntarii nostri?
Noi speram ca da si va invitam sa rasfoiti albumul ca sa vedeti cat de minunati sunt.
Ei sunt cei fara de care n-am putea tine evenimentele, ei sunt cei care ne dau speranta ca intr-o zi animalele vor avea parte de atentia cuvenita si de o viata mai buna.
Nu stim ce ne-am face fara ei si pentru ajutorul dat animalutelor le multumim din toata inima.
Ei sunt VOLUNTARI, adica oameni minunati care isi dedica o parte din timp unei cauze. Ei au ales sa dea o mana de ajutor animalutelor si noua celor care le avem in grija.
Vin de cate ori pot la evenimentele de la Hornbach Berceni, sau la adapost sau ne ajuta cu promovarea animalelor pentru adoptie si efectele se vad.
Reusim astfel sa gasim stapani buni pentru animalutele pe care le avem in grija si asta-i finalul fericit al eforturilor depuse de noi si de ei voluntarii nostri carorara le multumim din tot sufletul pentru ajutor.
S-o tineti tot asa fiinte speciale si-n curand n-o sa mai aveti nevoie de nimeni care sa va conduca pentru ca e evident ca oamenii simpli sunt capabili de cele mai mai realizari si se pare ca rezolvarile vin din privat si nu de la „alesii neamului”.
1996 – 2009. Voluntar din 2008.
Toni, unul dintre voluntarii juniori ai asociatiei Robi, nelipsit de la targul de adoptii din parcul Obor, a pierdut dupa 3 ani de suferinta lupta impotriva cancerului la gat.
O perioada n-a mai aparut pe la targ. Am gandit ca e vacanta si poate e plecat intr-o tabara sau altundeva ca sa-si consume binemeritata vacanta. Cand l-am revazut aproape nu l-am recunoscut, slab, fara par pe cap, vorbind cu mare greutate. Citeste mai mult
28 iunie 1985 – 26 februarie 2012. Voluntar din 2010.
Ai fost voluntara si prietena noastra, o fiinta incredibil de buna, cu un suflet mare, mereu cu o vorba buna si o mana de ajutor. O sa ne fie tare dor de tine, Lucia. Stim ca esti intr-un loc mai bun si ne veghezi de acolo. Odihneste-te in pace, draga noastra, Lucia Andreea Simionoiu
Ramas-bun, Lucia Andreea Simionoiu!
Cum s-a intamplat totul, atat de subit, in doar doua saptamani: calvarul ultimelor doua saptamani, calvarul unei familii care a iubit-o si a incercat sa faca totul pentru ea. Numai Dumnezeu stie prin ce-ati trecut, dragii nostri.
Fondator si presedinte al Asociatiei Robi din 2001.
“Dupa o zi de munca in adapost cand abia mai stau in picioare de oboseala, ma intreb tot timpul cum se poate ca cineva sa fie zilnic acolo, sa munceasca pe orice vreme, vara, iarna, frig, arsita, zapada, ploaie, pana la epuizare, sa se lupte pentru fiecare animal intalnit in cale, indiferent de problemele zilnice si de sanatate?
De unde izvoresc forta fizica si mentala pentru toate, care este motorul lor? Daruirea, dragostea neconditionata si sacrificiul fara limite pentru animale si cauza lor, acesta e raspunsul. Iar cea care face acest lucru este Marilena Cristian.” Citeste mai mult
38 de ani, Coordonator Logistica. Voluntar din 2008.
De cand ma stiu am avut animale. M-am considerat intotdeauna un om care intelege animalele, care poate comunica cu ele si niciodata nu mi-a fost frica de ele. De aceea m-am hotarat intr-o zi sa fac ceva si asa am devenit voluntar la Robi, o asociatie de care am prins drag si chiar ajuta foarte multe animale.
Eu am 2 catei si o pisica, toti trei de rasa „comunitara”, daca se poate zice asa. Unul este adoptat iar ceilalti salvati de pe strada cu ajutorul Asociatiei si donatiilor oamenilor carora le-a pasat. Citeste mai mult
41 de ani, profesor de limbi straine. Voluntar din 2009.
De ce voluntar? Pentru ca prea multi din jurul meu trec nepasatori, uitandu-se in alta parte. Pentru ca, de una singura, nu pot face prea multe. Pentru ca am nevoie sa stiu ca sunt si altii ca mine, si desi tuturor ne e greu, toti mergem mai departe.
Nu conteaza ce meserie am. As fi ajutat animalele si daca eram astronaut sau coafeza. De ce animalele? Pentru ca pot vorbi cu ele si stiu sa le ascult. Citeste mai mult
