Acum se numesc Fify si Felix. Iata ce ne scrie Corina despre ei:
„au crescut si s-au si ingrasat un pic. Fify avea cand am luat-o 550 grame si acum are 1250, iar Felix si-a dublat greutatea, de la 800 grame la inceput la 1600 acum. Se vede ca vitaminele pe care le primesc ii ajuta. Au si blanita lucioasa. Nu mai e la fel de lunga si nu mai sunt asa pufosi, dar acum isi schimba blanita de pui si creste una noua. Ba chiar si dintisorii au inceput sa-i schimbe si sunt stirbi in fata.
Au devenit mascotele casei si toata lumea „se bate” pe ei sa-i tina in brate. Inclusiv Fiona ii cauta cand sunt in alta camera. Doar pe Tomita nu reusesc sa-l cucereasca asa usor, dar totusi a evoluat relatia lor. La inceput nici nu voia sa stea cu ei in camera, dar acum ii accepta la o distanta de peste jumatate de metru, altfel ii scuipa. Eu cred ca ii este frica de ei, ca sunt mici. Dar cu Fiona se inteleg de minune, parca sunt toti trei frati. Dorm la gramada, mananca impreuna, dar fiecare cu bobitele lui.
Sunt extrem de jucausi, energici si afectuosi. Cand sunt treji se joaca pana cad lati sau mananca, altceva nu fac. Cand vine vorba de somn, au deja tabieturi si locuri preferate de dormit. Fify doarme fix in capul meu, se face ca o cordeluta in capul meu sau la ceafa. Felix in schimb doarme pe piept sau pe burta mea. Si inca are instinctul de supt. Am o pijama pufoasa si suge cand ma imbrac in ea. Fify mai obisnuieste sa doarma la burta Fionei, facuta covrig.”
„Saptamana trecuta am facut bradul si a participat toata lumea, unii la impodobit, altii la despodobit. Au daramat cateva globuri de jos, dar noroc ca sunt de plastic si nu se sparg. O sa vedeti poze. Acum toti il asteapta pe Mosul, sa vada ce le aduce.
Am uitat sa va spun ce vorbareti sunt. Cand vorbim cu ei sau ridicam tonul la ei ca fac boacane, Felix incepe si el sa miaune si ne raspunde si la intrebari uneori. Sunt si mari vanatori; vad vrabiute prin geam in pomul din fata casei si ar vrea sa le vaneze. Dar au dat cu capele de geam de cateva ori. Au cotrobait fiecare coltisor al casei si chiar i-am inchis de cateva ori in dulap din greseala. Norocul lor ca nu am plecat din camera si m-am prins repede ca au disparut din peisaj.”
Iti multumim Corina pentru fotografii si vesti dar mai ales pentru ca ai mare grija de ei.
Va dorim tuturor SARBATORI FERICITE!