Alina E

31 ani. Voluntar din Februarie 2012.

Mereu am iubit animalele si ma topeam de dragul lor. Pentru mine a sta langa un animal este o modalitate simpla de a scapa de stres, griji, suparari si de a simti iubirea lor sincera. Nu stiu cat aveau animalele nevoie de mine, dar cred ca eu aveam nevoie de ele. Asa ca nu am mai stat cu mainile in san si am ales sa simt gustul dulce amarui existent in lupta pentru apararea drepturilor necuvantatoarelor.

Am cautat sa vad ce asociatii de protectia a animalelor sunt si am observat ca Asociatia Robi e pusa pe fapte, asa cum eram si eu. Nu ma asteptam la balonase, cine festive sau alte modalitati de face voluntarul fericit, vroiam sa vad ca toate actiunile, banii si gandurile echipei Robi merg catre animale. Si asa a fost! Carcotasa din mine nu a avut ce comenta, asa ca am ramas in statiunea unde se fac cele mai nemaipomenite cure de iubire, la Robi.

Cum ma simt de cand sunt in familia Robi? Simt ca fac ceva util, ma simt inteleasa de alti oameni innebuniti dupa animale si ce e mai important simt iubirea animalutelor, care vindeca orice problema. Chiar daca blanosii nu pot vorbi, ei ne inteleg cateodata mai bine decat reusim noi sa explicam ce simtim.

Orice persoana care vrea sa ajute animalele trebuie sa fie altruista, sa creada in ceea ce face si trebuie sa aiba puterea sa lupte cu ideile preconcepute sau fixiste ale unora, sa lupte cu vremea, cu sansele mici si sa creada ca viitorul va fi mai bun. Nici un lucru nu se schimba de pe o zi pe alta. Singurele lucruri care fac ziua mai buna sunt coditele fericite de astazi.

Nu aveti un suflet mereu cald langa voi? Atunci ma tem ca inima voastra, vasele sangvinice, sau oricare alt organ afectat de stres s-ar putea sa cedeze. Din fericire inca mai acceptam voluntari care sa se poata bucura de terapie in mijlocul animalutelor Robi. Pentru ca inteleg ca nu poate toata lumea sa faca voluntariat, avem solutia de rezerva, sa adoptati un catelus sau o pisicuta.

‘Animalele impart cu noi privilegiul de a avea suflet’ (Pitagora)