Vreau acasa. Te rog ia-ma la tine.

Dragii mei, am ajuns intr-o situatie cumplita. M-am trezit pe strada si n-am mai gasit drumul catre casa. Mi-a fost frig si foame si de disperare am inceput sa caut ajutor. Am strigat, am plans, am facut tumbe, le-am cantat oamenilor serenade dar totul parea sa fie in zadar.


Parca eram omul invizibil, nimeni nu ma observa oricat de tare tipam. Cand ostenisem si aproape imi pierdusem speranta ca pot fi vazuta, o doamna m-a intrebat ce-i cu mine. Era sa mor de bucurie pentru ca am realizat ca nu sunt invizibila din moment ce totusi cineva m-a zarit. I-am spus doamnei ca mi-e tare frica sa stau pe strada si am rugat-o sa ma ia la ea. Doamna mi-a spus ca nu poate sa faca asta pentru ca sotul nu-i permite sa aduca o pisica in casa. Apoi am auzit-o vorbind la telefon si mai apoi plangand. Si uite asa am ajuns in grija celor de Robi. Momentan sunt la Spiru Haret unde voi fi consultata si sterilizata si …..ei aici incep problemele deoarece eu as vrea sa ajung la casa mea si nu intr-un adapost de pisicute. 

Deci dragilor, rugamintea mea catre voi este aceea de a ma ajuta sa gasesc o familie responsabila, careia sa-i pese de mine si sa aiba mare grija ca niciodata sa nu mai ajung pe strazi.
Va rog distribuiti povestea mea. Ma gasiti la asociatia.robi@gmail.com.