Ajutati-ne sa ne continuam activitatea! Sponsorizati programul de sterilizari gratuite!

Pana acum au fost sterilizate peste 2500 de pisicute si catelusi, iar 2000 au fost adoptati.

Fara "Sageata" nu putem continua



Donand sau sponsorizand ne puteti ajuta sa achizitionam un mijloc de transport nou, vital in munca noastra.

"Sageata albastra", cea care timp de 5 ani a transportat sute de animale, are mari probleme tehnice si nu ne va mai putea ajuta mult timp.
Sponsori





Parteneri









Vrei un catelus
sau o pisicuta?

Campania de adoptii "ADOPeT" are loc in parcul Obor in fiecare sambata intre 11 si 18

Urmareste-ne si pe

Cui ii pasa de mine?

Nu-i asa ca vrei
sa ma iei acasa?

Fa un cadou special
si ajuta animalele!

PIERDUT sau GASIT

De ce este BINE sa iti cresti copilul alaturi de un animal de companie


site dedicat protectiei si drepturilor animalelor: caini, pisici, animale domestice sau salbatice. Contine de asemenea informatii referitoare la vegetarianism, probleme de etica, ecologie si eradicarea saraciei.



Roky, un hoinar cum rar intalnesti
(24 octombrie 2010)

Ne-am cunoscut sambata dupa amiaza. Noi la AdoPet, si dumnealui Roky, in vizita de lucru. Da, nu-i de ras si nu-i vreo poveste de adormit copiii. Roky isi cauta cu ardoare stapanul visurilor lui si pentru asta a dovedit ca e in stare de multe. A mirosit el ceva si a venit la portita. Se uita la noi si dadea vesel din coada. L-am poftit inauntru si… a intrat. Ne-a pupat pe toti. Era fericit. S-a pupat si cu ceilalti catelusi pana cand s-a intalnit cu Kyo. Dupa tentativa de mic scandal intre cei doi posesivi, i-am izolat si lucrurile s-au calmat.

L-am poftit pe Roky sa manance, fara prea mult succes insa. El voia doar sa fie mangaiat, iubit, dorit si ca sa ne dovedeasca asta ne-a facut pe putin o mie de tumbe. Radea si ne pupa, doar doar ne vom indupleca si-l vom lua cu noi. Din pacate nu am avut cum sa-l luam, asa ca el a ramas in parc uitandu-se intrebator la noi, si noi am plecat cu inimile frante.

Azi prietena noastra Maria a venit in vizita la noi. Cine credeti ca o insotea? Nimeni altul decat Roky, care a insotit-o si la dus si la intors. Dar iata ce ne povesteste Maria despre el:

“Buna seara, Marilena,
Iti trimit pozele pe care le-am facut azi cu lipiciosul de Obor (chiar ma gandeam la ce ziceai tu sa-i dam un nume... Glue sau Sticky i s-ar potrivi de minune la cum se lipeste de tine ca timbrul de scrisoare). Cand am plecat de la tine ne-a insotit pana la primarie unde ne-am despartit dupa ce ne-a aparat de vreo 5-6 caini care s-au repezit la Robi. S-a postat intre noi si ei taindu-le mereu calea cainilor care incercau sa se apropie. M-a impresionat foarte tare gestul lui. Daca n-as fi stat cu chirie impreuna cu parintii l-as fi lasat azi sa intre in casa si sa ramana cu mine asa cum si-a dorit, cu toate ca mi-ar fi dat ceva palpitatii cu pisica pe care o am. E un catel extraordinar si chiar merita un stapan pe masura.”


Are mare dreptate, Roky, Glue, Sticky sau cum va fi numit acest caine, este un caine extraordinar care-si cauta cu perseverenta stapanul. Speram ca si stapanul lui sa faca acelasi lucru.

Dati click aici sa-l vedeti pe marele bland, bun, energic si devotat,… un hoinar care nu vrea sa fie hoinar.

Pe Rocky nu l-am mai vazut. Asa cu a aparut, a si disparut. Daca il intalniti in drumul vostru, dati-ne de stire.

Lyn, un zambet plin de speranta
(24 octombrie 2010)

Lyn, a fost victima unui accident care l-a lasat fara o labuta si-n urma careia pielea i-a fost desprinsa de pe corp.

Spre norocul lui in doar cateva ore a fost adus la City vet unde a primit primele ingrijiri medicale. I-a fost amputata labuta stivita si cusuta pielea. O operatie mult prea grea pentru un catelus atat de mic. Nu credeam ca va supravietui dar a reusit, a supravietuit. Acum a inceput sa manance, selectiv desigur dar e de inteles. Nu s-a ridicat inca pe labuta ramasa in spate dar speram ca in cateva zile va reusi s-o faca.

Lyn, va multumeste pentru ca ati fost alaturi de el. Gandurile voastre bune i-au dat puterea sa reziste. Si ca sa arate cat de mult va iubeste, se straduieste sa zambeasca, desigur atat cat poate zambi un catelus aflat in situatia lui. Pana la vindecare e o cale lunga si e posibil sa mai suporte inca o operatie, deoarece pe o portiune destul de mare pielea s-a necrozat. Asa ca inca va avea nevoie de gandurile voastre bune, de incurajarile voastre. Si noi va multumim pentru ajutor si speram sa fiti in continuare alaturi de el.

In tot ghinionul lui, Lyn a avut si un mare noroc. Un OM minunat pe nume Maria s-a hotarat sa-l adopte.



Dati click aici sa-l vedeti pe Lyn dupa operatie, zambind , mancand si visand la o viata buna.

Din pacate, datorita imunitatii scazute si infectiei aparute la scurt timp dupa operatia, Lyn nu a mai putut continua lupta pentru viata...

Atat de mic si-atat de ghinionist (22 octombrie 2010)

Lyn, catelusul din imagine, parea ca are o viata buna. A rezistat eroic pe strazile Bucurestiului pana la varsta de doua luni, s-a dezvoltat frumos, era vesel si fericit. Dar intr-o clipa de neatentie, un sofer a trecut cu masina peste el, aducandu-l in situatia de catelus cu trei labute, schimbandu-i radical umila dar buna lui viata.

Viata in trei labute n-ar fi o tragedie, doar ca in afara labutei strivite aproape o treime din corpul lui a ramas fara piele. A fost luat in primire imediat de dr. Aurora Sasu (City Vet), chiar daca programul ei se terminase. Operatia a durat mai bine de doua ore. Din pacate nu avem certitudinea ca se va putea reface. Tot ce putem face este sa incercam si sa speram.


Dati click aici pentru mai multe fotografii (va avertizam ca imaginile sunt socante)

Becky...tristetea intruchipata (19 octombrie 2010)


E greu de imaginat ce poate fi in sufletul unui caine atunci cand cauta iubirea omului dar nu gaseste decat gesturi de alungare din partea lui. Privirea agera si plina de speranta paleste cu fiecare zi. Apoi urmeaza ceva ce-i mult mai rau. Abandonul. Locul necunoscut, lipsa hranei si a apei, il pot face sa-si piarda definitiv increderea in oameni.

Asa presupunem ca a patit si micuta catelusa pe care am numit-o Becky. Neincrezatoare in oameni, ferindu-se la cel mai simplu gest al nostru, parca temandu-se sa nu fie batuta, nu ne-a lasat sa o atingem mult timp dup ace am vazut-o. Cu rabdare si hrana buna i-am captat atentia si in final s-a lasat capturata. Acum este internata la Crystal vet, pentru o interventie de refacere a vulvei. Intre timp a invatat sa mearga in lesa, a dovedit ca este o catelusa cu mult bun simt , isi face nevoile doar afara, si cel mai important pas facut de ea este faptul ca a invatat sa se bucure, sa rada si sa creada din nou in oameni.

Noi ne-am straduit s-o salvam, ea s-a straduit sa invete tot ce n-a stiut pana acum. Acum e randul tau : ajut-o pe micuta catelusa sa-si gaseasca familia la care viseaza. E catelusa ideala pentru apartament, cuminte, rabdatoare, educata si cu siguranta poate deveni cel mai bun prieten al tau.

Asteptam o veste buna pt. ea la: robi_mydog@yahoo.com


Click aici s-o vezi pe Becky.

Becky a fost adoptata!

Patriotii (17 octombrie 2010)

Dragi prieteni, vi-i prezentam pe cei trei patrioti, pisoii captivi in spatele peretilor la Cinema Patria. Am prins de stire de prezenta lor acolo datorita organizatorilor festivalului Animest, care i-au auzit mieunand cateva zile la rand si, cu toata bunavointa, n-au reusit sa-i prinda. Noi in seara asta am fost mai norocosi, ajutati si de cei de la Animest, de Violeta, voluntara ad-hoc si de domnul mecanic al cinematografului, care ne-a condus cu rabdare si intelegere prin toate cotloanele din subsolul plin cu tevi al cinematografului.

In spiritul anime-ului japonez care tocmai rula cand noi cautam de zor pisoii prin culisele cinematografului, i-am numit Kuni - motanelul tigrat cu alb, Sachi si Soko - pisicutele tricolore. Toti trei au aproximativ sase saptamani si nu par sa fi suferit prea tare de foame, insa va mai dura ceva pana sa li se curete blanita de unsoare, funingine, praf si ce-o mai fi prin ea. Nu sunt obisnuiti cu contactul uman si sunt inca speriati dar, la varsta lor, socializarea va merge repede.

Din pacate, pentru ca exista si un din pacate, misiunea n-a fost complet indeplinita: cand tocmai ne pregateam sa plecam cu cei trei pisoi in transportor, am vazut-o pe mama pisa, plimbandu-se nonsalanta prin sala, pe la picioarele spectatorilor. N-a vrut sa se lase prinsa in ruptul capului si s-a dus in culise, pe niste tevi in jos, unde mai avea cel putin un pui, pe care l-am auzit dar nu l-am putut vedea. Asadar, misiunea continua, pana-i prindem si pe mama cu puiul (speram sa fie doar unul!) ramas.

Tineti-ne pumnii!


Click aici pentru mai multe poze.


Despre noi

Activitatea noastra a inceput cu mult timp inaintea infiintarii Asociatiei. Nenumaratele animale intalnite in drumurile noastre, abandonate, ce se inmulteau intr-un ritm rapid ne-au determinat sa .. mai mult »