Doi sugari abandonati (19 februarie 2011)

Bucuria Oanei, de data asta... intoarsa seara acasa, dupa o zi de munca, a iesit cu cateii in parc si, surpriza, a gasit doi pisoi nou-nascuti, abandonati si deja intepeniti de frig.
Pe pisoi ii vazusera in parc si alte persoane cu caini, deci iubitori de animale, ne putem gandi, insa nici unul n-a facut pasul atat de simplu de a-i lua pe pisoii atat de fragili si a-i pune macar undeva la caldura, pana se gasea o solutie pentru ei.

Pisoii sunt in viata, deocamdata nu par sa aiba probleme, stau cuminti la caldura si sunt hraniti cu biberonul la fiecare 3 ore.
Au avut noroc, dar daca nu-i gasea Oana? Cat ar mai fi stat in frig si ce s-ar fi ales de ei, de vreme ce toti cei care i-au vazut n-au facut decat sa-i compatimeasca si sa-si franga mainile?

Si mai mult decat atat, de ce au trebuit sa fie luati de la pisica mama si aruncati? Pentru ca in mod sigur NU pisica i-a adus in mijlocul parcului. De ce, in lumea noastra moderna si cu pretentii de lume civilizata, niste fiinte vii si neajutorate sunt abandonate in strada? Ce este atat de greu sa-ti sterilizezi animalul la timp, pentru a nu mai lasa sa se nasca niste pui nedoriti, si care cine stie ce viata vor avea, daca au zile? Sterilizarea este un "efort" pe care detinatorul animalului trebuie sa-l faca O DATA in viata, nu in fiecare sezon.

Exista cabinete cu preturi sociale; Asociatia ROBI face eforturi sa puna mereu la dispozitie sterilizari gratuite pentru pisici, iar pentru caini, Primaria Municipiului Bucuresti colaboreaza cu mai multe cabinete. Aveti toate detaliile aici: http://www.4animals.ro/sterilizari.html.

Oameni buni, vine primavara, sterilizati-va DIN TIMP cainii si pisicile! Sunt responsabilitatea voastra!

Mai multe fotografii cu sugarii aici.

Sparky (18 februarie 2011)

Sparky este un mascul tanar (are mai putin de un an) vesel, sanatos, docil si foarte frumos. Azi l-am cules de pe strazi in scopul de a-l castra. Din pacate numarul mare de caini aflati in grija noastra nu ne permite sa-l mai luam si pe el. Asa ca dupa castrare va fi eliberat tot pe strada in cazul in care nimeni nu-l doreste.

Ar fi mare pacat ca un caine atat de frumos si increzator in oameni sa ajunga din nou pe strada unde-l pasc diverse pericole: furia oamenilor, accidentele, ecarisajul, etc.

Daca doriti aceasta splendoare de caine ( ne referim si la caracterul lui ) va rugam scrieti urgent la robi_mydog@yahoo.com

Click aici pentru mai multe poze

Si povestea lui Happy continua... (16 februarie 2011)

..cu o baie binemeritata!

Da, acum Happy este in grija noastra, pentru ca nu am putut rezista gandului ca un catel asa de cuminte, frumos si curajos, pentru care am luptat atat, care a invins boala de piele si a rezistat rauvointei vecinilor, sa fie luat de hingherii care in ultima vreme nu iarta nimic.

Pentru doua zile el va sta la una dintre voluntarele noastre, dar dupa aceea ar fi ideal daca i-am gasi macar o cazare temporara.

Iata-l pe Happy la prima baie probabil din viata lui - trebuie mentionat ca s-a comportat exemplar!

Dupa doua samponari serioase si o cada plina de apa murdara, surpriza! Am descoperita ca sub jegul si mizeria acumulata in doi ani petrecuti pe strada se ascunde un... Caniche!




Acum Happy este pregatit sa inceapa o noua viata, in care sa fie iubit si ingrijit, exact asa cum merita!

Daca doriti sa il adoptati sau ii puteti oferi macar cazare temporara va rugam sa ne contactati la robi_mydog@yahoo.com

Click aici pentru mai multe poze

Recunoasteti personajul? (13 februarie 2011)

Cum, nu il recunoasteti? Asa arata acum cateva luni:

Pare incredibil, dar da, el este Happy, catelul plin de raie, rani si cruste, pe care l-am tratat, pe strada, toamna trecuta.

A iesit cu bine din iarna si a devenit un catel absolut superb, cu blanita lunga, alba deasa si frumoasa.

Cu toate ca este extrem de dulce, vesel, pupacios si, acum, extraordinar de frumos, nimeni nu il vrea. Nimeni nu se gandeste cat de bine i-ar sta intr-o curte, cu cusca frumoasa, iar el zbenguindu-se pe langa stapanul lui!

Haideti sa-l ajutam sa fie fericit! Haideti sa-i gasim un camin! O merita!

Click aici pentru mai multe poze

Nimbus, ultimul patriot (13 februarie 2011)

Problema: Cum salvezi un pisoi cazut intr-o conducta, la patru metri adancime?
Raspuns: Cu incapatanare si noroc.

Va amintiti de micii "patrioti", sau "pisoii cinefili", salvati de noi in octombrie de printre tevile din subsolul Cinematografului Patria? Toti trei au ajuns intre timp la casele lor si cresc vazand cu ochii, iubiti si rasfatati.

Pe mama lor, care de multi ani isi face veacul prin cotloanele cinematografului si pe la blocul invecinat, am incercat s-o prindem in repetate randuri, insa si-a ras de noi, ocolind mereu capcana. Pe urma s-a facut foarte frig, noi am fost coplesiti de alte treburi, cei de la cinematograf au asteptat sa le rezolve altii problema si ea a ramas tot neprinsa.

Acum doua zile am primit un telefon de la Patria: pisica are din nou pui, iar unul dintre ei e cazut de trei zile in sistemul de ventilatie si nu poate iesi.

Andreea, care se ocupase si de ceilalti "patrioti", s-a dus imediat sa vada care e situatia. N-a avut cum sa-l scoata pe loc, pentru ca, din nefericire, de singura iesire posibila, in peretele salii de spectacol, il desparteau patru metri pe verticala. A revenit si seara, incercand o improvizatie, dar degeaba. N-a putut decat sa-i lase niste mancare si apa, intr-o galetusa coborata cu sfoara.

A doua zi dimineata, Andreea era din nou la cinema, cu o noua improvizatie gandita peste noapte. La fata locului lucrurile n-au mers chiar ca in teorie si au urmat aproape doua ore de incercari si esecuri, dar, la un moment dat... victorie! Pisoiul e tras afara si ajunge in siguranta.

Iata-l pe Nimbus, proaspat prins:

Si imediat dupa baita absolut necesara :-) :

Nimbus se afla acum in grija noastra si in scurta vreme va fi disponibil pentru adoptie.
Pana atunci, va invitam sa-l vedeti in poze, aici.

Cat despre ceilalti frati ai lui, trei la numar, am aflat ca fusesera prinsi de angajatii cinematografului, cu cateva zile in urma, si dusi "afara in parculet", pe principiul ca "imediat ii ia cineva". Un gest iresponsabil pe care, din pacate, prea multa lume il face. Firesc, i-am intrebat de ce nu ne-au contactat, de vreme ce ne cunosteam deja. Ei bine, se grabeau si n-au mai avut cand sa ne gaseasca numarul de telefon (!)
Am pornit-o pe urma celor trei pisoi si am aflat ca, spre norocul lor, au fost luati de trei angajate de la Libraria Carturesti, care i-au auzit plangand si n-au putut ramane nepasatoare.

Asa ca, pana la urma, avem o poveste cu final fericit.
Ne mai ramane doar sa prindem pisica-mama si s-o sterilizam. De data asta o vom prinde, orice-ar fi.