Orice necaz poate sfarsi printr-o minune!
Cateii inzapeziti au primit un ajutor nesperat de la multi iubitori de animale, carora le multumim din suflet. (11 februarie 2010)

Era sambata seara si plecam de la adapostul din Glina, unde se afla si catei aflati in grija Asociatiei Robi. Incepusera deja sa cada cativa fulgi dar nimeni nu-si imagina ce avea sa urmeze. Dupa o noapte de viscol drumurile erau blocate, iar duminica ne-a fost imposibil sa ajungem la catei. Luni ne-am spus ca TREBUIE sa ajungem, orice-ar fi. Si am ajuns.

Eram sase in Dacia asociatiei ("Sageata Albastra", cum o alintam noi), care de-abia se mai tinea pe roti, dar si-a facut stoica datoria. Inarmate cu lopeti, apa, saci cu mancare si multa rabdare, am plecat spre adapost. Am razbit cu masina cat ne-a permis drumul, apoi am fost nevoite s-o luam pe jos. Am carat totul in spate, saci cu mancare, conserve si bidoane cu apa, pana la adapost, ultimul kilometru prin zapada pana la genunchi, uneori pana la sold.

Acolo... te frecai la ochi si nu-ti venea sa crezi. Era aglomeratie mare, dar nu de voluntari, ci de caini iesiti din tarcuri, pentru ca zapada urcase aproape cat inaltimea gardurilor de doi metri. Pe drumul dintre tarcuri erau dune de zapada imense, care trebuiau escaladate si in care te infundai pana la brau, iar in foarte multe dintre tarcuri nu se mai vedeau casutele cateilor!

Erau atat de multe de facut, incat nici nu stiam ce sa facem mai intai.
Extenuati de frig, sete, foame, disperare, cainii erau dezorientati si extrem de agitati, nerabdatori si pusi pe cearta, dar in momentul in care ne-au vazut venind s-au linistit ca prin minune si ne-au intampinat cu mare bucurie. Ne-am bucurat si noi, insa doar cateva clipe, pentru ca imediat am descoperit si cativa catei din adapost care nu rezistasera viscolului... Eram atat de coplesiti de cata munca era de facut pentru cateii in viata, incat n-am putut sa plangem, desi era de plans.

La inceput a fost o lupta contra cronometru. Am inceput prin a verifica fiecare tarc in parte, urgenta fiind cateii prinsi sub zapada, cu casutele acoperite complet. Tarcurile lui Yvonne si ale batraneilor orbi, Bobita si Sipos, era complet ingropate in zapada. Ne-am repezit si am inceput sa sapam sperand ca cei trei sunt inca teferi in custile lor. Mare ne-a fost fericirea sa-i vedem cum scot nasucurile...slabiti dar foarte bucurosi ca i-am gasit.

Am muncit pe branci cateva ore incheiate, pana mult dupa ce se inserase. Ne-am impartit sarcinile. Am hranit cateii, le-am deszapezit custile si tarcurile, i-am strans in brate si le-am spus sa aiba incredere, ca nu-i lasam singuri. De fapt toti stiau asta...

Cand incepuseram sa ne gandim serios cum vom reusi oare sa mutam atatia metri cubi de zapada, din tarcuri si de pe drumul de acces, la intrarea in tarcuri, a sosit un utilaj de deszapezire, gasit cu mare greu de ceilalti voluntari ai adapostului, si a dat zapada de pe drumul de acces dintre tarcuri.

Seara am plecat toti sfarsiti de oboseala si cu inimile stranse, gandindu-ne cu groaza la ziua urmatoare, cand aveam s-o luam de la capat... dar dimineata de marti ne-a adus o surpriza cum nici n-am visat: zeci de persoane au raspuns apelurilor de ajutor lansate pe internet si trimise mai departe cu viteza gandului. Multi oameni inimosi si-au lasat treburile si serviciul si au venit cu lopeti si mancare, muncind harnici de dimineata pana seara, in ciuda frigului de afara.

Cu rabdare si perseverenta, a inceput sa se vada diferenta. Marti, cateii erau mai veseli, majoritatea puteau intra deja in custi, au mancat si au baut apa...arata promitator!

Click aici pentru a vedea pozele din prima si a doua zi.

A treia zi, adica miercuri, ne-a intrecut asteptatile: Penitenciarul Jilava si-a oferit ajutorul trimitand 15 detinuti ca sa ajute la deszapezire.
Nici reprezentantele familiei Dichiseanu, Simona si Ioana, nu au intarziat sa apara si au venit sa dea o mana de ajutor. Adrian Ciuplea de la Vita de Vie a muncit pana seara in tarcurile inzapezite iar Alina Plugaru si-a adus cateva prietene si au stat multe ore printre catei incercand sa ii deszapazeasca.
Doina, voluntara deasemena, care luni si marti a muncit cot la cot cu noi, nu a putut ajunge si miercuri la adapost. Dar asta nu a impiedicat-o sa ne ajute si sa ne fie alaturi! Cum? Ei bine, cu ceai cald si sandviciuri comandate si trimise tocmai din Complexul Vitantis de la Treff Bar&Grill! Toti voluntarii au luat o pauza, s-au inveselit, s-au incalzit cu un ceai fierbinte si si-au recapatat din forte dupa ce au mancat un sandvici foarte gustos.

Miercuri seara, aproape toate tarcurile erau deszapezite iar cateii primisera mancare si apa pe saturate.

Pentru ca timp de trei zile, de dimineata pana seara, voluntarii Robi au muncit in camp, astazi, joi, am luat o pauza pentru a ne ingriji si de celelalte animalute aflate sub protectia noastra, catei si pisici. Asta nu inseamna ca adapostul a ramas pustiu... si azi, multi oameni inimosi au mers sa ajute. Iar noi ne vom intoarce din nou vineri.

Multumim din suflet tuturor celor care si-au luat liber de la serviciu, celor care au adus mancare si apa si au muncit pe branci pentru acesti cateii din adapost. Ne pare rau ca nu am reusit sa stam de vorba si sa multumim fiecaruia in parte.
Sunteti toti niste oameni minunati! Am aprecia daca ne-ati trimite datele voastre de contact pentru a va tine la curent cu situatia din adapost si pe viitor.

Noi credem ca nimic nu este intamplator. Ultimele zile nu au fost nici usoare, nici placute, dar asa am ajuns sa cunoastem si alti iubitori de animale, iar cateii sa se bucure de atentie sporita. Ne-am dori mult ca cei care ne-au ajutat de data aceasta sa-si faca un obicei din a veni la adapost. Credem ca experienta din ultimele zile v-a convins: si cel mai mic ajutor din partea voastra conteaza foarte mult pentru catei!

Cum au spus si cei de la Pro Tv: "Toti cei care sunt in putere si vor sa-i ajute pe catei sunt asteptati cu latraturi prietenoase si codite zburlite."

Si pentru ca zilele acestea au fost mediatizate multe stiri despre situatia din adapostul Glina, puteti vedea o parte din ele aici:

Rex Ranjitul in prim plan la PRO TV (stire detaliata)

PRO TV - Cel mai bun prieten al cainelui este omul - au salvat cateii de la inghet (stire scurta)

Evenimentul Zilei - "Mass pe mess" pentru deszapezirea cainilor

Antena 3 - Sute de caini din adapostul Glina ingropati in zapada

Jurnalul - Cainii din Glina, deszapeziti

Incredibil dar adevarat! (6 februarie 2010)
Sufletel, piticul nostru fara mandibula, a fost adoptat azi.

Adoptia este una de proba, totul depinde de cat de bine se va acomoda mosul nostru drag, catelul gasit cu ceva timp in urma intr-o stare jalnica. Am primit deja primele vesti, asteptam si fotografiile cu dragul nostru Sufletel.

Le multumim din suflet Elenei si lui Ervin pentru nesperata sansa oferita micutului luptator, pe care l-am numit Sufletel. Pe cei care nu stiu povestea lui, ii rugam sa o caute la Cazuri speciale.

Click aici pentru mai multe fotografii cu mosuletul nostru mai mic decat o pisica.

Foarte buna mancarica, sarut mana.
(5 februarie 2010)

Nu mai stiu ce varsta am. Stiu doar ca nu mai sunt tanar de mult timp.

Iarna asta a fost cumplita pentru mine. Cu ultimele puteri m-am refugiat intr-o curte. Acolo am fost gasit de o doamna tare inimoasa. Eram deja in hipotermie. Daca nu s-ar fi indurat de oasele mele batrane, acum n-as mai fi putut sa va scriu . Mare noroc am avut. Am ajuns la City Vet unde mi-am incalzit oscioarele, am primit mancarica super buna si...vorba cantecului: "Mosule ce tanar esti", brusc mi-a revenit cheful de viata!

Asa am aflat si eu cat e de bine sa aiba cineva grija de tine. E minunat.

O singura problema ar fi. Cei de la Robi au acum in grija in jur de 50 de pisicute si nu le mai ajunge timpul sa ne alinte pe toti. Eu nu stiu cat mai am de trait, dar mi-a placut atat de mult cand cineva imi poarta grija, incat am inceput sa sper ca-mi voi gasi familia destinata. O caut de-o viata. N-as vrea sa mor fara sa-i pup, sa-i alint, sa-i iubesc, pe ei...draga mea familie.

Click aici pentru mai multe poze.

Ma gasiti la robi_mydog@yahoo.com . Va astept. Torc...si chiar asa ma si numesc.

Iubeste-ma asa cum sunt, diferita!
(3 februarie 2010)

“Pe bulevardul Preciziei se afla un catel de talie medie spre mica, maidanez lovit. Se observa 3 locuri cu sange improscat (nu este o dara) ceea ce ma face sa cred ca a fost batut premeditat, are o rana destul de dubioasa la cap. Nu stiu de cat timp este acolo. Mi-au atras atentia niste caini micuti care latrau la mine si se duceau catre zona in care statea cainele lovit. Asa am ajuns sa il gasesc caci, desi e la 5 metri de marginea drumului, este greu sa iti dai seama ca este lovit pentru ca sta pe burta nemiscat si nu face nimic (cu ochii deschisi - nu e mort).” … asa avea sa se incheie seara noastra de vineri, pe ger si intuneric, in cautarea acestui biet catel. Si am gasit-o! Era intr-adevar intr-o stare grava asa ca am plecat imediat cu ea, pentru ca este catelusa, la cabinet.

Dupa o analiza amanuntita a situatiei – urechea sfasiata, labuta din fata rupta, terminatiile nervoase smulse, o falanga lipsa, hipotermie – a fost stabilizata si pregatita pentru operatie. Desi medicii sperau sa ii poata salva labuta, acest lucru nu a fost posibil.

Acum tanara catelusa se reface acasa la unul din voluntarii nostrii. Si, in ciuda celor intamplate, Jinx este plina de viata, tandra si ascultatoare. Stie insa ca de indata ce perioada de recuperare se va incheia, va trebui sa plece pentru a lasa locul liber unui alt catel in dificultate.



Pentru a ajunge acolo unde trebuie si a avea parte de viata pe care o merita, avem nevoie de ajutorul fiecaruia dintre voi. Jinx este un caz special ce are nevoie de o persoana speciala.

Trimite un mail la robi_mydog@yahoo.com daca vrei sa o adopti.

Prigoana cel prigonit are mare nevoie de ajutor.
Sigur nu s-a nascut pentru a fi prigonit.
Ajuta-l sa-si gaseasca familia.
El a infruntat tot raul din lume doar ca sa ajunga la casa lui. (3 februarie 2010)

Prigoana cel prigonit - ce nume predestinat - este un catel tanar si blond, de maxim 2 ani, care a primit numai tratamente dure la viata lui. A fost batut, alungat, stropit cu acid, i-a fost in repetate randuri distrus culcusul modest, de catre tot felul de “binevoitori”. In ciuda tuturor intamplarilor, Prigoana a ramas un animal extrem de sensibil ce nu refuza nici o mangaiere!

Asadar Prigoana are nevoie URGENT de un camin! O curte unde sa se poate misca in voie si de unde sa latre niscaiva oameni "buni", caci se pare ca are el ceva cu aceasta categorie umana!

Prigoana are doi ani, este castrat, vaccinat si cu carnet de sanatate.

Dati-i o sansa acestui caine atat de frumos! Ajutati-ne sa-i gasim camin lui Prigoana cel prigonit pentru ca e inca prea tanar sa nu se mai bucure de viata!
Click aici pentru mai multe poze.