Sortit sa ajunga la noi... (6 septembrie 2010)

Acum doua saptamani, doua fete au vrut sa ni-l dea la schimb pentru un catel de talie mica.
Crescuse prea mult si nu le mai placea. Oferta lor nu putea fi acceptata de noi. Oricat de multe lucruri rele s-ar intampla cu animalele in ziua de astazi, nu am putut concepe ideea ca un om ar putea sa-si abandoneze catelul doar pentru ca nu mai este mic.

Aseara, voluntarele Robi l-au gasit hoinarind in zona Obor, cautandu-si disperat stapanul. Avea zgarda lasata la gat. Daca nu ar fi avut-o s-ar fi pierdut in populatia de maidanezi a Bucurestiului. Nu l-am putut lasa, mai ales dupa ce o doamna ne-a confirmat ca cele doua fete tocmai il abandonasera intr-unul dintre spatiile amenajate pentru plimbarea cateilor din Parcul Obor.

Catelul este aparent dresat. Merge in lesa, stie sa faca afara, asculta comenzi (sezi)....dar este foarte derutat. Chiar si asa ne-a lasat sa il luam si nu a dat nici un semn de agresivitate.

Are nevoie de un stapan care sa-l accepte asa cum este, sa-l iubeasca si sa-i ofere un camin calduros.

Jedi, un micut tare, tare necajit (5 septembrie 2010)

Pe Jedi l-am cules azi de pe "aici sunt banii dumneavoastra", adica de pe strazile capitalei Romaniei, Bucurestiul nostru drag, in care gasesti tot ce vrei... dar mai ales ce nu vrei.

Bietul catelus era cainat de trecatori care ne-au sfatuit sa nu-l atingem pentru ca are raie. Am fi vrut sa le urmam sfatul dar asta ar fi insemnat sa facem ceea ce fac in general majoritatea oamenilor, adica sa-l compatimim si-atat. Asa ca am ignorant sfaturile lor, bine intentionate de altfel, si l-am luat pe micutul Jedi cu noi.

Alexandra l-a tinut in brate in timpul transportului pana la adapost unde a primit primele ingrijiri medicale. Jedi a fost recunoscator pentru ca l-am luat si ne-a dovedit deja ca este un luptator innascut. Latra puternic la confratii lui dar mai ales pentru a ne arata ca este viu si vrea sa traiasca. Ne-a bucurat vioiciunea lui si ne-a dat speranta ca se va vindeca repede.

Click aici pentru mai multe fotografii cu Jedi.

Pentru el si alte animale abandonate, ranite, pe care incercam sa le punem pe picioare pentru a fi adoptate si pentru a avea viata la care orice suflet are dreptul, puteti dona in contul:

Asociatia pentru protectia animalelor Robi

CIF 13765439 BCR 2
Cont RON: BCR 2 RO16RNCB0073049952070001
Cont EURO: BCR 2 RO05RNCB0073049952070005
Cont USD: BCR 2 RO32RNCB0073049952070004

sau prin serviciul online PayPal

Va multumim anticipat.

Cum il cheama? (2 septembrie 2010)

"Zor de zeama", a fost raspunsul la intrebare. Asa ca micutul motanel se va numi... Zor.

Ce puteti afla despre el?

Acum este un motanel plin de energie si dornic de multa afectiune. A fost abandonat intr-o stare critica, dar medicii de la City Vet l-au pus pe "roate" una, doua. Chiar daca nu a invatat sa se spele singurel si din acest motiv boticul lui arata precum o carte de bucate, micutul Zor face progrese uluitoare. Se face pe zi ce trece mai frumos si mai jucaus.

Acum este pregatit pentru adoptie.

Ce trebuie sa faci? Sa-l iei la tine, doar este motanelul tau, nu-i asa?

Trimite-ne un e-mail la robi_mydog@yahoo.com, sa ne confirmi ca vii sa-l iei pe Zor.

Ca sa te convingi ca este motanelul tau da click aici, te rugam.

Si minunea s-a intamplat - Kyo, cainele care vrea sa traiasca (19 august 2010)

Kyo, cainele batut si lasat in sant prada viermilor fara ca cineva sa puna langa el macar un blid cu apa, face eforturi disperate sa traiasca. Desi recentele lui amintiri ar trebui sa fie un adevarat cosmar pentru el, Kyo se bucura ca a supravietuit. Daca e stimulat, in sensul ca apa si hrana ii sunt aduse la bot, se straduieste sa bea si sa manance. Face eforturi sa se sustina singur in picioare daca este ridicat, dar lovitura primita in cap il face inca sa se dezechilibreze, asa ca revine urgent la pozitia culcat.

Azi a fost scos la aer. Isi rotea privirea bucuros ca poate vedea si adulmeca viata ce parea la un moment sa plece de la el. Era fericit.

Multumim medicilor de la City vet, care il ingrijesc mai bine decat ar face-o cel mai infocat iubitor de animale.

Se pare ca rugile celor care l-au vazut sau doar i-au auzit povestea au fost auzite acolo sus.

Doar o minune il poate ajuta sa supravietuiasca (18 august 2010)

Zacea intr-un sant si-l bazaiau mustele. Asa l-a obsevat Andreea.

Ne indreptam catre casa dupa o zi istovitoare, asa cum sunt de altfel aproape toate zilele noastre. Din mersul masinii, Andreea l-a zarit si a tras imediat semnalul de alarma:

“In sant este un caine pe care-l bazaie mustele!" Frana, marsarier, si o surpriza dintre cele mai urate cu putinta.

Un caine robust, negru, zacea intr-un sant. Era tratat cu indiferenta totala de oamenii care treceau pe langa el ca sa nu mai vorbim de cei a caror poarta se deschidea la doi pasi de locul in care agoniza sarmanul caine.

L-am dus direct la City Vet, unde a primit primele ingrijiri medicale. Este evident ca acest caine a fost lovit in zona capului, doar ca ranile de la gat ne-au pus pe ganduri. Nu puteau fi provocate de impactul cu o masina. Puteau fi provocate mai degraba de ceva cu varf, poate o furca, o sapa……

Suntem sceptici in privinta supravietuirii lui. Daca va rezista vom avea nevoie urgent pentru el de eter iodoformat. Mustele au pus stapanire pe el si l-au pricopsit cu milioane de larve. Aproape doua ore medicii de la City Vet au curat musita depusa pe el.

Tot ce putem face noi in afara tratamentului administrat de catre medici este sa ne rugam pentru el, amaratul de caine care agoniza langa zeci de oameni care mai mult ca sigur se duc la biserica sau il roaga mai tot timpul pe Dumnezeu sa le dea cate ceva…un stop de sanatate, un pic de avutie etc., dar care nu sunt in stare sa dea nimic nimanui daca asta nu le aduce un folos de orice natura.

Click aici pentru mai multe fotografii.