Amor un motanel foarte, foarte suparat

Dupa cum va spuneam sunt foarte suparat. In doar doua zile am trait experiente de neuitat. Eu Amor, Zaza si un fratior de-al meu am fost abandonati pe o strada din Bucuresti. N-a trecut mult timp pana sa intelegem cum e viata pe strada. Cainii din zona ne-au ochit si de frica eu si fratele meu ne-am urcat untr-un copac.

Zaza sora mea, a fugit intr-o curte si a nimerit direct in gura altui caine. 
Am crezut ca mor de frica din cauza surorii mele, dar Zaza a avut noroc si a scapat cu viata. 
Apoi cineva a pus o scara pe copac si a ajuns la noi. M-a inhatat pe mine si de frica am tipat. Acum imi pare rau ca am facut asta pentru ca l-am speriat pe fratele meu si el s-a urcat in varful copacului de unde n-a mai putut fi luat. 

Eu am ajuns intr-o casa si instantaneu am inceput sa torc. N-a fost de durata bucuria mea deoarece am fost spalat si nici macar nu stiu de ce. Aveam doar un strop de mizerie in urechi, un pic de rasina din copac si cativa puricei. Ce mare lucru, dar te intelegi cu ei?

Dar am reusit sa trec si peste asta. Acum am doar grija fratelui meu, care intre timp a coborat din copacel si a zbughit-o intr-o curte parasita si de-atunci nu mai stiu nimic de el. Sper din tot sufletul sa-l gaseasca si pe el si sa-l aduca langa noi.

Altfel am inteles ca trebuie sa fiu adoptat pentru ca locatia in care sunt acum e doar una provizorie, asa ca astept un mail la asociatia.robi@gmail.com, de la stapanul meu. Deci draga stapan al meu scrie ca-l vrei musai pe Amor adica pe mine.
Astept.