Poveste cu final fericit din 2008

Este vorba despre o dubla adoptie petrecuta in anul 2008. Doua dintre catelusele Robi, au fost adoptate de aceeasi familie, in ciuda faptului ca initial venisera dupa alta catelusa. Povestea adoptiei lor ne-a impresionat la vremea aceea foarte mult si n-am uitat-o si tare-am vrea s-o cititi si dumneavoastra. Iata scrisoarea primita de la adoptatori:

O zi de iarnă mohorâtă şi rece, când Molda, un superb exemplar de ciobănesc german, iubitor, devotat şi nepreţuit, a fost îngenuncheată de povara celor 14 ani şi s-a stins… Un membru al familiei ne-a părăsit… A rămas o curte mare pustie şi un gol imens în sufletele noastre…

Cum nici un alt câine de rasă nu mai putea fi ca ea, am hotărât să luăm un căţel de la un adăpost, să înveselim poate puţin sufletul lui amărât şi sufletele noastre triste. Aşa a venit la noi Masha – neagră, ondulată, 10 luni şi … surpriză! – deşteaptă, veselă, foarte prietenoasă! Am început să ne obişnuim cu ea şi veselia să revină in curtea noastră. In câteva zile aveam o relaţie perfectă.

O singură imagine ne mai umbrea bucuria – cea a unei căţeluşe de 3 ani, slabă, tristă, retrasă, care fusese abandonată de două ori şi care ne privise la adăpost cu nişte ochişori in care nu mai licărea nici o farâmă de speranţă. Deci, am adus-o acasă şi pe Rita, care timp de două săptămâni nu a îndrăznit nici măcar să latre, ca să nu ne supere. Au trecut două luni şi acum cele două fete sunt prietene la cataramă, aleargă, se joacă, mai fac şi câte o şotie şi – lucrul cel mai grozav– au învăţat să râdă. Depresia Ritei, căţelul abandonat pe care nu l-a vrut nimeni pentru ca era adult şi prea mare, s-a pierdut departe in urmă. Au rămas încrederea, liniştea şi devotamentul unui suflet care are acum o familie a lui pe care se poate bizui.

Masha şi Rita ne-au dat şi nouă cea mai frumoasă lecţie de viată: nu e nevoie de o anumită rasă, nu e nevoie să adopţi neapărat un pui mic pentru a putea avea o relaţie excelentă cu animăluţul tău. Este nevoie doar de încredere şi iubire pe care, dacă le oferi, le primeşti înapoi însutit. Azi soarele şi viaţa râd din nou la noi, e bucurie, mişcare, joacă şi … să aveţi grijă dacă vreţi să intraţi, fiindcă cei doi cerberi (fost necăjiţi, umili şi ai nimănui) îşi apără acum casa cu tot sufletul (inclusiv pe cele doua pisicuţe pe care le avem de mulţi ani şi cu care s-au obişnuit in câteva zile). Avem, deci, o familie mai mare cu doi membri adulţi, zglobii şi ghiduşi în general, dar serioşi şi responsabili când e cazul, pe care îi iubim deja foarte mult şi nu i-am îndepărta de noi cu nici un preţ.

Leila si Minola

Click aici pentru mai multe poze.